609

Ce frumos ţi-era chipul

Dimineaţa, mângâiat de soare

ne dă, Doamne, încă o zi

în care să-ţi odihnească pe zâmbetul dormind

un munte şi-o mare

ne dă, Doamne, încă o zi ca un colind

o zi de sărbătoare

să fie  totul aşa cum a fost

cu brazi şi nisip

alergându-ţi pe chip

căutând adăpost

sub genele-nchise

cu albastru ghicit

toropit în vise

ne dă , Doamne, un veac încremenit

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s