Ipocriţilor! Nu amestecaţi omul cu arta lui! Nu amestecaţi artistul cu politicianul. Oricare din noi, dacă ar fi fost acolo, în vremurile alea ar fi făcut la fel. Scriai poezie şi pentru Dracul, dacă era nevoie.

Pentru că a lăsat în urmă mii de pagini, pe care mulţi au plâns, pentru că a lăsat în urmă gustul dulce al libertăţii dăruit cu drag într-o vreme când nici nu era permis să pronunţi „Libertate”, şi pentru că a existat. Nu a murit un câine, a murit Maestrul, înainte de toate. Nu mai aruncaţi cu noroi.

De acum, să ne obişnuim cu învăţatul pe de rost al iubirii pe tunuri, altă iubire nouă nu are să mai fie scrisă.

O să îmi lipseşti, Maestre, aşa impulsiv, tiran şi arogant cum erai la masa ta din colţul din dreapta, citind bileţele.

Odihnească-se în pace, acolo unde este.

Anunțuri

2 gânduri despre “

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s