Vară Indiană

Stăteam de vorbă cu mine

Doar eu îmi mai rămăsesem, din toţi prietenii mei

Şi nici măcar eu nu mai aveam chef de vorbă.

Vara asta nu mai exlodează în culoare, ca altă dată, aşa cum îţi promisesem  atunci. În Gustar, verdele se schimonoseşte în arămiu de toamnă târzie, care mă face să mă uit în calendar. Îmi pare că mi-a ieşit sufletul afară, la vagabondaj, şi-şi face de cap cu frunzele alea, pictându-le fistichiu. Ah, suflete candriu ce-mi eşti, beat de căldură, ce crezi tu că faci, când umbli în pielea goală pe străzi?

O să ne iubim din nou, mă, suflete, eu, tu şi ea, când o fi ca iubirea să moară, şi-atunci să vezi nuanţele crude cum au să se împrăşrie a primăvară peste tot, din nou, şi nu om mai năduşi din rărunchi.

Aşa că, te rog eu, revino-mi în piept, şi nu mai fugi aiurea. Măcar la mine e rece şi pustiu, şi nici nu-s copiii ăia să arunce cu praful uliţelor în sus, strigând halucinant „Plouă, plouă!”. Las uşa deschisă, pentru când ai să te-ntorci din pribegie.

Vezi tu, am aşternuturi curate  întinse pe pat, şi nu dorm pe ele, sunt pentru musafirul care ştie să se descalţe de bocanci când mărşăluieşte prin faţa uşii mele, chiar dacă vine la priveghiu-mi, cu două garoafe şi-o lumânare pe jumătate arsă.

De-asta nu se fac mă vara nunţi, ţi s-ar lipi rochia albă de sânii transpiraţi, şi-ai rămâne mireasă pe veci, crescându-ţi odrasla îmbrăcată-n dantele, cu voal pe faţă şi buchet alb în mâna dreaptă.

De atâta vară, femeie, vom refuza să mai respirăm vâlvătăi…ni s-au uscat buzele, parcă cer un sărut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s