Dimineţi

-Nu vă supăraţi, din întâmplare, nu aveţi cumva o ţigară? Îmi cer scuze că deranjez aşa.

Scotocesc în buzunarul blugilor, şi scot un pachet mototolit de Rothmans, în care ţigările stau cocoşate, strâmbe,  ca după furtună. I-l întind.

-Poftiţi.

Ezită pentru o secundă. Scoate o ţigară, o îndreaptă tacticos, şi o înfige în colţul gurii.

-Poate cer prea mult…dar aveţi şi un foc?

Scapăr bricheta.

-Aţi schimbat-o, remarcă el.

-…?

-Acum un an. Aveaţi alta. Una albastră.

Ridic privirea stupefiat. În faţa mea stă un presupus străin. Îl privesc atent, şi îl recunosc.  Cu un an şi ceva în urmă, cu aceeaşi demnitate de-acum, îmi ceruse încă o ţigară. Zâmbesc stângaci.

-Aveţi ţinere de minte, nu glumă!

-Şi nu aţi schimbat numai bricheta aia, domnule. Continuă monologul ca şi când un judecător dă verdictul final. V-aţi schimbat.

„Auzi, ce îndrăzneală. Străinul ăsta îmi spune mie ce şi cum. Futu-i!”

-Aveţi ochii stinşi, cred că vă este dor tare.Şi doare.

-Poftim?

Nu am mai primit niciun răspuns, se întoarse milităreşte pe călcâie , lăsându-mă pe mine cu marea. Vântul adia uşor, stârnind valuri mici. Faleza tot goală era, deşi la orele dimineţii, oameni roiau în jurul meu ca într-un furnicar.

Îmi răsunau în minte numai cuvintele cerşetorului.

Şimţi, simţi cum izvorul ăla de fiere îţi curge din nou prin gură, mă?

Te hrăneşti cu chinină , prostule, şi nimănui nu-i pasă că nu eşti bolnav de friguri. Nu-ţi mai cântă niciun fel de muzici în cap, eşti prea surd ca să mai auzi cu îţi bate moartea la geam.

Şi am să mă mir când într-o dimineaţă, lenevind cu cafeaua-n mână, o să vină să mă ia. Păi dacă Dumnezeu a uitat să plouă, cum să mai crească doi din nimic?!

Te-ai strecurat din nou în spatele pleoapei, şarpe ce-mi eşti, cu piele fină.  Şi te-ai pus taman între mine şi mare, să nu mai aibă loc să-mi crească fluxul în retină. Între mine şi munţi, să nu mai văd crestele goale şi singure. Între mine şi oameni, să merg orb printre ei, pipăindu-le chipurile, neştiind dacă sunt buni sau răi.

De dig se mai spărsese un val, şi spuma închipuise trup de femeie pentru o secundă. Uite, cât de frumos te scăldai cu gleznele-n mare.

Anunțuri

9 gânduri despre “Dimineţi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s