Nasturele alb

Nu zic că nu am cititori inteligenţi care vin pe-aci. Amândoi sunt. Dar  na de poftim,  eu recunosc, am fost un dobitoc până să descopăr Bijelo Dugme. Aşa că îmi scot pârleala, pentru cât am lipsit, şi vă fac cado, due la preţ de uno, cado.  În caz că vă întrebaţi cine, ce şi cum, îi Bregovic cu banda lui de tâlhari în vremuri de glorie. Mult mai faine vremuri decât ţigăneala lui de acum, când dovedea că şi în Yugoslavia se poate cânta rock. Bun.


11 gânduri despre “Nasturele alb

  1. Bantuiam eu prin blogosfera fara niciun rost (lucru extrem de rar) „cand, deodata, tu rasarisi in cale-mi” vorba poetului. Hmm, Bijelo Dugme, asa, din prima, nu poate fi decat un semn, daca nu chiar minune. Am tras repede concluzia (mai mult sa nu ma razgandesc). Deci nu e chiar totul pierdut.
    Cand am auzit ca vine Bregovic (in primul lui concert) la Sala Palatului, parc-ar fi venit Pink Floyd, asa am sarit. Dar ce dezamagire! Pe masura amagirii, daca tot nu ma-nvat minte. Plus ca venea si dupa un Sting impecabil.
    Sa explic: Am descoperit Bijelo Dugme prin ’84-’85; ma omoram sa le cumpar albumele pe vinil (pe vremea aceea locuiam intr-un oras de granita). Pe urma, sufeream dupa fiecare solist cu care Bregovic se certa si-l scotea din trupa. Acum am nostalgia adolescentei, of course, dar ma si bucur enorm cand vad ca n-au murit (adica ii asculta si omul cu morfina 🙂 ).
    Au, intr-adevar, un „ceva” al lor care te mangaie pe suflet ca o aripa de inger (doamne, ce mi-a iesit!). Un „nu stiu ce” inaltator si dramatic, cam ca destinul tarii lor. E un omagiu ce am scris aici, clar!

    Ti-as recomanda si niste filme sarbesti (sau nu numai), dar mi-e sa nu exagerez deja. Mai trec; poate mai vorbim, ne mai imprietenim si, cine stie, poate devii un cinefil inrait (eu am ajuns dupa am renuntat la fumat, dar asta n-are nicio scuza, e ca si cand as fi renuntat la viata si trebuia s-o inlocuiesc cu ceva).

    Cu traducerile, ti-a explicat divinul cam cum sa procedezi. (De la el am aterizat la tine, dupa o traversare curioasa spre „divina comedie” de pe un blog de sport, iute si piperat, unde comentez, uneori, cate un meci de rugby si ceva filme 🙂 🙂 🙂 Deci cu foarte mare legatura.)

    • mag, am eu ce am cu sarbii, personal, la modul bun:D. Ma bucur nespus ca impartasim o pasiune comuna, recte Nastureii Albi.
      La fumat nu renunt, si filme nu prea am timp sa vad. Drept e ca Bregovic s-a tiganit? amz is eu bine. Mno, eu oricum is aci, si tot astept sa mai treci.

  2. hehe, sa fie Adam Puslojic responsabil?
    Sa nu-l demonizam, totusi, pe Bregovic cu tiganelile lui – pe care, de altfel, si le asuma. Intr-un concert is greu de suportat, dar dau bine in filmele lui Kusturica. „Arizona Dream” (1993) e un exemplu:

    (Scuze, nu m-am putut abtine. Si nu-i un indemn sa renunti la fumat)
    Desigur, perioada rock a lui Bregovic e de neegalat – si irepetabila -, dar sa nu uitam ca el a compus grosul pieselor, toate avand o doza de folclor. Un nasturel relevant:

    • si totusi nu-i tiganeala. Mi-aduc aminte de un episod de anu’ trecut, cand madam Udrea l-o adus pe Bregovic in Mamaia. Tiganeala cu roacarii cot la cot cu cocalarii…greu de digerat episodul.

  3. erau beţi 🙂
    lasand gluma (sau scuza), nu cred ca erau mai puţin informaţi decat cocalarii aia croiţi pe o manea la nivel naţional livrata pe tava de Bregoviciu
    traiesc intr-un oras ostil, plin de surprize din partea autoritatilor, si am invatat ca singuratatea asumata e mai sanatoasa chiar si decat un concert in piata Ateneului livrat de Oprescu cu ocazia Invierii. Un Jesus Christ Superstar cu prietenii te salveaza chiar daca nu-l vizionezi live pe scena teatrului din londra

    megaadunarile astea publice orchestrate de autoritati sunt toxice
    n-avem noi (inca) parte de un Woodstock 🙂
    in concluzie, e regretabil ca ai trecut prin experienta aia indigesta, da’ te-ai lamurit asupra muzicii (de astazi) a lui Bregovic
    plus ca ti s-a confirmat ca folkul de la tine din Pont e infinit mai valoros 🙂

  4. Mai trec pe la tine si nu stiu unde să-ţi las bună ziua. Am ales aici pt. câ, oricum, dupâ marea evadarea in creierii muntilor pe motiv de canicula ascult Bijelo Dugme. (Si am internet pana in gradina cu flori, plus o buna dispozitie din care am vrut sa-ti transmit)

    Nu ai o memorie specială sa mă reţii, ca sa scap de antipaticul ăsta cod de acces?

    • bine ai revenit. aici raman, nu plec de tot, numai ca sunt de acum incolo doar personalele mele, sunt legat sentimental de weblogu asta. Buna dispozitie bre? Da-mi ceva sa vindec mahmureala.

  5. Cafea. Muuulta.
    Eu mi-am luat vreo 20 de filme. Dar cred ca avem metode diferite de recuperare. Daca ai avea timp si chef, ti-as recomanda un film:
    „Dolls” (2002), in regia lui Takeshi Kitano, unul dintre preferatii mei

    Sau tot un asiatic, dar nu japonez, ci din Coreea de Sud: Kim Ki-Duk (ambii sunt si artisti plastici, asta o spun mai mult pentru nea Nelu). Un „Bin-jip” (2004), de inceput.
    http://www.imdb.com/title/tt0423866/

    Dar cum n-ai nici timp, nici chef sa fii pus pe ganduri, somnul si leneveala sunt leacul mahmurelii. Io oricum lenevesc si fara ea, asa ca am fi pe jumatate la fel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s