Pârşul. Partea de restanţe

După   ce-ovenit  mamiţa cu motorina,  zic  no, amu aprindem focu. Da’  de unde!  Focu n-o vrut  să  se lase aprins nici  cu  Ana Leskova, de i-am cântat „Flăcări,  ard în  flăcări”, aşe că ne-am  vârât la somn de voie-n sacii de somnit. Pân’ la  fix doişpe  noaptea, cândne-om ridicat tăţi în  cur-mumie, că ni s-o părut ceva de duh  al grotei cum  ne  trtezeşte el. Io spăriat nevoie mare,  cu lampa frontală-n frunte,  că de-aia îi  lampă frontală, zăresc lumină-n faţă. Zic  „no, am   belit-o! Ori îi pădurar homosexual de-o venit  spre  a  ne   veola în mă  scuzaţi, ori  îi  babau cu  o  lanternă”. Focu’  nostru  abe  acu  se gândis e să  ardă cum  trebe şi  fără fum  de ţâgan murdar aşa  că  ne-am  culcatără  la  loc  cu tot  cu canasta de dame pe  care-o  visase Blonda  cu jelanie.

Ziua 2, Mercuri

Apăi  necaz mare la  casa mea, că  nu  mai ştiu bine mercuri ce făcurăm.Adecătelea  prinnu ştiu   ce analogie,   doamna mamiţa  pe post  de  ghid  ne- informat  că  există pârşi  prin zonă. Atât. După ce-om  făcut siesta de dimineaţă, cu un  gât  de ţuică-n loc  de cafea, şicu cafea-n loc  de mic de jun, ne-am admirat meclele lovite  parcă  de-un  grup   de  şoferi  de tir  nemerşi la curve  de  tare de mult. Copăcel  copăcel, azi   era  ziua  de căţărat. De mers la Fete adică.  Ho mă,  nu  la muieri,  la traseul  Fetelor. Hamuri ,  coardă, şi „scufiţo scufiţo,  ce-ai  în  coşuleţ?” „Restu de  coardă   pentru  rapel , bă”

Specificaţii  tehnice: traseul  Fetelor, grad 4 plus.  Înălţime  aproximativă, 18metri. Localizare:  meri până  ţi  se tocesc  picioarele  pe  lângă pârâul  Racilor,  până  să-ţi  vină  să   înjuri  spurcat. După   care,  dacă    eşti  în  grup   de  4,  sari  ca  peştele-n  tigaie   peste  neşte pietre  din  baltă.  Cu morcovu-n  cur  să   nu iei apă.  Apoi, întinzi  coarda   să   se  ţină  şi   restu de  ea.  Şi  când  să   treacă  şi  ultimu’  om,  te  repezi  tu filantrop  să-i dai mâna.  Şi cazi  ca ţiganu-n baltă,  la mal,  numa’ aşa, cât  să   uzi frumuseţe   de bocanci.

Mai urci  ca să  ajungi  acolo  şi matahală  de perete aproape vertical, cu marăcini, scaieţi şi alte alea, până  ţi se  face rău.

Merem  noi    pe  platou,  dăm  de ciobănaş cu  80  şi ceva  de oi  aproximativ. „Ziua  bună  bace!” „No  ziua  bună!”

-Ai  câni  bace?

-Aci nu! Îs  la stână.

-Na buna atunci.

Mamiţa mîndră nevoie mare    şi-o  coborât  curu-n  rapel pe  coardă. Tătuţu  şi Blonda zic Băăăăă, e  bai  mare aci, io nu  sar!

-Hai  bă  că-i  sigur.

-Sigur  pe mă-sa! Tătuţu

-Eu  cobor  pe  picioare.

-Să  spuneţi  mulţam fain că  nu am intrat in Taliban.

Taliban  ăsta e un  nene diagonal,  fără  pic  de  prize, la  8  grade  cu plus,  taman în  dreapta  de  Muierilor. Asta   dacă   citesc   căţărătorii. Dacă  nu ,  gugăl  it.

De jos  li s-o  părut  mai oarecum prekinos  , şi or  îndrăznit  să  se hămuiască  şi  să  caţere  cei  doi  novici. Dej  a  doua  dezvirginare,  cu  lăutari.

Mamiţa  la filaj,  tătuţu  la picaj

Io, şi adult şi  responsabil, nu mia căţărai,  că  tocma’  ce se făcea noapte ca-n  cur  de negresă, şi n-aveam  pic  de lumină  la noi.

Peste dealuri , peste  vârfuri, ne-adunarăm  hamurili şi sforili, spre a ne întoarce-acăşi, la grotă  anume. La vreo  200  de metri  de sat ,  aud un  hămăit mic  şi  cristalin, ca de pekinez. Nu-i  bai, nu mă  înfricoşez  eu aşa  repede  de-un  puiuţ.

-Ăsta  îi  numa’  alarma! zice  mamiţa  grav.

-Am belit-o!zic  eu  şi  mai grav.

În zare, cocoţaţi pe  două movile,  frumuseţe  de ciobăneşti ne  colindau  cu patimă.  Dacă  vreunu  crede că  alergatul  de performanţă  prin teren  arat nu  e posibil,   să  pună  doi  câni  de   stână   după  el. Cine măăă! Ussein  Bolt? Mic copil. La marginea satului, cealaltă  margine, adică, de mai aveam puţin până  la Kolosvar, Cluuuuj, mă!, vedem  baciu  mânând oile  la somn.

-Baceeeeeeeeeee. Seara bună,  da ţine cânii că ne rup!

cum  viteza sunetului  este evident  mai mică  în Ardeal,    durat cev  până  să  cheme  baciu cânii în  stilui-i  caracteristic

-‘Napoi, ‘mi-aş în voi!

Aşa că  marele danger  o  dipărut.

A doua seară  o decurs  fără  peripeţii.  Ori  dacă   da,  rog onor auditoriu  să-mi amintească.Aaaaaa, ba , peripeţii mari nu prea, exceptând  neşte  bere şi o  lălăială  de zile mari  în  lipsă  de chitară,  de s-o  îngreţoşat  tăte animalele pădurii, şi nu  numa, că  în  sat s-o  raportat cazuri  de pierdere temporară  a auzului în  acea  noapte.

Weblogu nu mă mai lasă să  vă intoxic cu poze. Da e  vreme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s