Cantec

Cum uitasem drumul spre mine-l cautam in harti
era atat de mult, si-atat de bine
incat l-am regasit in alte parti

Cum lumina cu soare pe pleoapa ta albastra
m-am prefacut in roata si m-am rostogolit
m-am prefacut in infinit
Si-n secunda sihastra

Am adunat in brate intregul rau si podul
si maine, si un "ieri", si tot respira timp
in doua zile vesnice iar am simtit imboldul
sa ma intorc la tine

Cum bratu-mi amortise trupul tau dormind
l-am prefacut in zbor
cu porumbei, deasupra ta roind

Cum lumina cu soare pleaopa ta albastra
fumegand a drag din cristalin
iti gustasem lacrima, lacrima amara-pelin
am inchis-o-ntre buze –
ramane amintirea noastra.

6 gânduri despre “Cantec

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s